proza

1. Ochii verzi si gura mica	Cind se auzi soneria telefonului, continuare

Ochi verzi si gura mica

Cind se auzi soneria telefonului, barbatul carunt o intreba cu destula deferenta pe fata de linga el daca are ceva impotriva ca el sa ridice receptorul. Fata il auzi ca prin vis si-si intoarse obrazul spre el cu un ochi - cel dinspre lumina - inchis iar cu celalalt deschis, mare si atit de albastru incit parea, cu toata lipsa lui de candoare, aproape violet. Barbatul carunt, o ruga sa se decida mai repede, si ea se scula intr-un cot doar cu atita graba incit sa nu para indiferenta. Isi ridica parul de pe frunte cu mina stinga si spuse :
- Dumnezeule, nu stiu. Vreau sa zic, tu ce crezi ?
Barbatul carunt spuse ca nu prea ar vedea cum ar schimba lucrurile daca-l ridica sau nu, si-si petrecu mina pe sub bratul pe care se sprijinea fata, mai sus de cot, incercind sa-si faca loc cu degetele intre suprafata calda a bratului si piept. Intinse mina dreapta spre receptor. Ca sa ajunga la el fara sa bijbie, trebui sa se ridice putin mai sus, astfel ca ceafa ii atinse un colt al abajurului. In acel moment lumina, oricit era de necrutatoare, ii avantaja parul argintiu, aproape alb. Desi ravasit de somn, parul lasa sa se vada ca fusese proaspat tuns - sau, mai degraba, proaspat potrivit cu foarfeca. La ceafa si la timple fusese taiat destul de scurt, dupa toate canoanele, dar ii ramasese destul de lung pe crestet si in parti, astfel incit sa-i cinfere un aer aproape "distins".
- Alo, spuse el in receptor cu o voce rasunatoare.
Fata ramase in continuare sprijinita in cot, cu privirea indreptata spre el. Ochii ei, doar deschisi fara a fi atenti sau ginditori, reflectau propria lor forma si culoare. Vocea unui barbat - egala, dar totusi facind eforturi vizibile aproape triviale, de a parea insufletita - se auzi de la celalalt capat al firului.
- Lee ? Dormeai ?

Barbatul cu parul carunt arunca o privire scurta in stinga lui, spre fata.
- Cine-i la telefon ? intreba el. Arthur ?
- Da. Te-am trezit ?
- Nu, nu. Stau in pat si citesc. S-a-ntimplat ceva?
- Esti sigur ca nu te-am trezit ? Pe cuvintul tau ?
- Da, da, absolut sigur, spuse barbatul carunt. De fapt, am apucat sa dorm vreo patru ceasuri . . .
- Te-am chemat, Lee, ca sa te intreb daca n-ai bagat cumva de seama cind a plecat Joanie ? N-ai observat cumva daca a plecat cu Ellenbogen-ii ?
Barbatul carunt se intoarse din nou spre stinga, dar de asta data privirea ii aluneca ceva mai sus, peste capul fetei care-l urmarea acum cu ochii albastri si iscoditori ai unui politist irlandez.
- Nu, Arthur, n-am bagat de seama, spuse el, contemplind absent coltul intunecat si indepartat al camerei, acolo unde peretele intilnea tavanul. De ce, n-a plecat cu tine ?
- Nu, Isuse, nu. Atunci, zici ca n-ai vazut-o deloc plecind ?
- Nu, ca sa fiu sincer, nu, Arthur, spuse barbatul carunt. De fapt, n-am mai apucat sa vad nimic toata seara. De cum am intrat pe usa, m-am afundat pina-n git intr-un lung dialog profesional cu nataraul acela de francez sau vienez - sau ce dracul o fi fost. Toti zevzecii astia de straini stau cu ochii in patru ca sa obtina consultatii juridice pe gratis. Dar de ce ? Ce s-a intimplat ? S-a pierdut Joanie ?
- Doamne, cine stie ? Habar n-am. Ii stiu doar obiceiul cind se ambaleaza toata si turbeaza sa plece. Nu stiu. Poate c-a vrut numai sa ...
- Ai dat un telefon Ellenbogen-ilor ? intreba barbatul carunt.
- Da. Dar nu sunt acasa. Nu stiu ce sa mai cred. Doamne, nici macar nu sunt sigur c-a plecat cu ei ! Stiu insa un lucru - un singur afurisit de lucru : ca sunt satul sa ma mai framint. Vorbesc serios. M-am saturat pina peste cap. Cinci ani incheiati. Dumnezeule.
- Foarte bine, incearca acum sa te linistesti putin, Arthur, spuse barbatul

Top

3
cu parul carunt. Mai intii de toate, daca-i cunosc eu bine pe Ellenbogen-i, atunci probabil ca au sarit cu totii in primul taxi si s-au dus sa petreaca citeva ceasuri in Greenwich Village. Toti trei o sa-ti pice probabil...
- Iar eu am o vaga banuiala ca s-a dus sa se tavaleasca cu vreun imbecil in bucatarie. Asta-i banuiala mea. Asa face ori de cite ori isi iese din fire ca acum. Dar eu am terminat. Iti jur pe Dumnezeul din Cer ca de data asta vorbesc serios. Cinci ani pacatosi ...
- De unde vorbesti acum, Arthur ? intreba barbatul carunt. De-acasa ?
- Da, de-acasa. Din scumpa mea casa. Oh, Doamne !
- Bine, incearca numai sa te linistetsti putin... Dar ce-i cu tine , nu cumva esti beat ?
- Nu stiu. De unde vrei sa stiu ?
- Foarte bine, acum asculta. Incearca sa te linistesti, spuse barbatul carunt. Doar ii cunosti pe Ellenbogen-i, ce Dumnezeu. Iti spun eu ce s-a putut intimpla : probabil c-au pierdut ultimul tren. Asa ca trebuie sa-ti pice in casa de la o clipa la alta, plini de bancuri de la petrecere ...
- S-au dus cu masina.
- De unde stii ?
- De la bona lor. Am avut cu ea niste discutii scaparatoare. Ne potrivim al dracului. Suntem ca doua boabe de mazare intr-o pastaie.
- Foarte bine, foarte bine. Ei, si ce ? Vrei sa m-asculti si sa te calmezi ? intreba barbatul carunt. Ai sa vezi cum o sa-ti intre toti trei in casa in pas de vals, dintr-o clipa in alta. Asculta-ma ce-ti spun. O cunosti doar pe Leona. Nu stiu ce naiba o fi cu ei - pe toti ii apuca veselia asta desantata de Connecticut de cum pun piciorul in New York. Stii doar.
-Stiu, stiu. Adica nu stiu nimic.

4
- Ba stii. Pune-ti imaginatia la contributie. Aia doi probabil c-au tirit-o pe Joanie dupa ei.
- Asculta. Nimeni n-a trebuit s-o tirasca vreodata pe Joanie undeva. Nu-mi indruga mie asemenea baliverne.
-Nimeni nu-ti indruga baliverne, Arthur, spuse barbatul carunt pe un ton linistit.
- Stiu, stiu. Iarta-ma. Isuse, simt ca-mi pierd mintile. Zau, spune-mi sincer, esti sigur ca nu te-am sculat din somn ?
- Ti-as fi spus, daca ai fi facut-o, Arthur, spuse barbatul carunt. Isi retrase mina absent de sub bratul fetei. Asculta, Arthur, vrei s-asculti sfatul meu ? intreba el.Prinse cordonul telefonului intre degete, chiar sub microfon. Vorbesc serios acum. Vrei un sfat ?
- Da. Adica, nu stiu. Dumnezeule, te tin treaz toata noaptea.
- Fii atent o clipa, zise barbatul carunt. Mai intii de toate - vorbesc serios acum - vira-te in pat si-ncearca sa te linistesti putin. Toarna-ti un pahar mare ca pentru noapte si vira-te sub ...
- Un pahar ? Iti arde de glume ? Am inghitit vreun litru in ultimele doua ceasuri si tu-mi vorbesti de bautura ! Sunt asa de cherchelit ca de-abia pot sa ...
- Foarte bine, foarte bine. Vira-te atunci in pat. Si relaxeaza-te, ma-ntelegi ? Spune drept are sa-ti foloseasca la ceva daca stai treaz si te framinti ?
- Da, stiu. Nici nu m-as framinta atita, pentru Dumnezeu, dac-as stii ca pot avea incredere in ea. Dar nu pot, iti jur pe Dumnezeu din Cer ca nu pot.. Nu pot avea incredere in ea nici cit as arunca...in fine, nu stiu ce. Of ! Dar ce rost are sa mai vorbim ? Simt ca-mi pierd mintile.
- Foarte bine, las-o balta. Las-o balta daca-ti spun.

Top

Vrei sa-mi faci un serviciu si sa-ti scoti chestia asta din cap ? intreba barbatul carunt. Iti inchipui nu- stiu - ce si faci din tintar armasar...
- Stii ce fac ? Vrei sa stii ce fac ? Mi-e rusine sa-ti spun, dar stii ce fac aproape in fiecare imputita de seara cind ma-ntorc acasa ? Vrei sa-ti spun ?
- Arthur, asculta, asta n-o sa...
- Stai o clipa - sa-ti spun. Fir-ar al dracului sa fie. Trebuie pur si simplu sa ma retin sa nu deschid fiecare usa din apartament - iti jur ca asta-i adevarul. In fiecare seara cind ma intorc acasa, aproape ca ma astept sa gasesc
o sleahta de ticalosi prin toate ungherele. Liftieri, baieti de serviciu, politisti...
- Foarte bine, foarte bine. Incearca sa nu te enervezi, Arthur, spuse barbatul carunt. Isi intoarse brusc capul spre dreapta, unde o tigara care fusese aprinsa cu putin timp mai inainte in seara aceea statea pe marginea scrumierei. Aceasta se stinsese, fireste, asa ca o lasa la locul ei.
Mai intii de toate, rosti el in receptor, ti-am mai spus de nenumarate ori, Arthur, ca aici savirsesti tu cea mai mare greseala. Stii ce faci ? Vrei sa-ti spun eu ce faci ?
Iti iesi pur si simplu din fire - vorbesc serios acum - iti iesi din fire ca sa te autotorturezi. In realitate tu o inspiri pe Joanie. Se opri brusc. Ai un noroc porcesc ca e un copil minunat. Serios. Si tu nu vrei cu nici-un chip sa recunosti c-ar avea si ea gusturi - sau minte, la urma urmei.
- Minte ?! Te tii de glume ? N-are pic de minte . E un animal. !
Barbatul carunt paru sa rasufle odata din adincul pieptului, cu narile

dilatate.
- Toti suntem animale.
- Suntem pe naiba ! Nu ma fa tu pe mine animal. Poate ca sunt un ticalos ignorant si infam al secolului douazeci, dar nu si animal. Nu-mi veni mie cu chestii din astea. Eu nu sunt un animal imputit.
- Asculta, Arthur. Asta nu rezolva...
- Auzi, minte ! Dumnezeule, dar stii ca ai haz ? Unde mai pui ca ea se crede o pacatoasa de intelectuala. Asta-i parerea cea mai nostima, cea mai caraghiosa. Citeste cronici teatrale si se uita la televizor pina ce , pur si simplu, chioraste - ca sa aiba aerul ca este intelectuala. Stii pe cine am luat de nevasta ? Vrei sa afli pe cine am luat de nevasta ? Pe cea mai mare actrita, psihanalista si romanciera in viata, sau suprema intruchipare a geniului neinteles si ignorat din tot New York-ul. Recunoaste ca nu stiai asta, nu-i asa ? Isuse, e atit de amuzant, incit imi vine sa-mi tai beregata. Madame Bovary la scoala populara Columbia. Madame...
- Cine ? il intrerupse barbatul carunt vadit agasat.
- Madame Bovary ia lectii de telecritica. Doamne dac-ai sti cit ...
- Foarte bine, foarte bine. Sper ca-ti dai seama ca asta nu rezolva absolut nimic, spuse barbatul carunt.
Se-ntoarse si-i facu semn fetei, ridicind doua degete in dreptul buzelor, ca vrea o tigara. In primul rind, spuse el in receptor, pentru un tip al naibii de inteligent ca tine, esti tot atit de lipsit de tact pe cit este omeneste posibil. Se indrepta din mijloc pentru ca fata sa poata ajunge in spatele lui la pachetul de tigari. Vorbesc serios. Lucrul asta reiese clar din viata ta personala, din ...
- Auzi, minte ! Ah, Doamne, simt ca mor. Dumnezeule mare ! Ai auzit-o vreodata facind portretul cuiva - vreau sa zic al unui barbat ?

Top

O data, cind cind n-ai nimic altceva de lucru, fa-mi placerea si roag-o sa-ti descrie un barbat. Pentru ea, orice barbat care ii iese in cale e "deosebit de seducator". Poate sa fie cel mai sontorog, mai pocit, mai soios...
- Ajunge, Arthur, il intrerupse barbatul carunt cu o voce taioasa.Asta nu schimba nimic. Dar absolut nimic. Lua tigara aprinsa din mina fetei, care aprinse doua. Apropo, spuse el dind drumul la fum pe nari, cum a mers azi ?
- Ce ?
- Cum a mers azi ? repeta barbatul carunt. Cum s-a desfasurat procesul ?
- Ah, Doamne ! Nu stiu. Prost. Cu doua minute inainte sa-mi incep pledoaria finala, avocatul reclamantului, Lissberg, o cheama inauntru pe huiduma aia de camerista cu un vraf de asternuturi de pat, ca probe incriminatorii - si erau numai pete de plosnite de sus pina jos. Isuse !
- Si ce s-a intimplat ? Ai pierdut ? intreba barbatul carunt, tragind un fum din tigara.
- Stii cine era in completul de judecata ? Mama Vittorio.
N-o sa aflu niciodata ce are individul asta cu mine. Nici nu deschid bine gura, ca si sare la mine ca un apucat. N-ai cum sa te intelegi cu un tip ca asta. E pur si simplu imposibil.
Barbatul carunt se intoarse ca sa vada ce facea fata. Aceasta ridicase scrumiera si o asezase intre ei.
- Atunci, ai pierdut sau nu ?
- Ce ?
- Te-am intrebat daca ai pierdut sau nu procesul.
- Da. Tocmai voiam sa-ti povestesc. N-aveam nici-o sansa, cu toata panorama aia care au facut-o. Junior o sa sara pina in tavan de furie.

Nu ca mi-ar pasa prea mult, dar tu ce crezi ? Crezi ca da ?
Cu tigara in mina stinga, barbatul carunt ii scutura scrumul pe marginea scrumierei.
- Nu cred sa sara neaparat pina in tavan, Artur, spuse el linistit. Dar sunt totusi sanse serioase sa nu fie prea incintat. Stii de cind ne ocupam de cele trei hoteluri blestemate ?
Batrinul Shanley insusi a iscat toata...
- Stiu, stiu. Junior mi-a povestit asta de cel putin 50 de ori. E una din cele mai frumoase istorioare pe care le-am auzit in viata mea. Foarte bine, care va sa zica am pierdut procesul asta blestemat.
- In primul rind n-a fost vina mea. Mai intii smintitul ala de Vittorio nu m-a slabit o clipa, tot timpul cit a durat procesul. Apoi aiurita aia de camerista s-a apucat sa aduca asternuturide de pat pline de pete de plosnite...
- Nimeni nu spune ca e vina ta , Arthur, zise barbatul carunt. M-ai intrebat daca cred ca Junior o sa sara pina-n tavan. N-am facut decit sa-ti spun cinstit parerea mea...
- Stiu, stiu prea bine asta...Adica, nu mai stiu nimic. In fine, la naiba ! M-as putea intoarce oricind in armata. Ti-am mai vorbit despre asta ?
Barbatul carunt isi intoarse din nou ochii spre fata, poate pentru a-i arata cita rabdare, aproape stoicism, i se putea citi in priviri. Dar fata nu avu timp sa-l vada. Chiar in clipa aceea rasturnase cu genunchiul scrumiera si se apucase sa adune repede, cu virfurile degetelor, cenusa intr-o gramajoara ; isi ridica privirea spre el cu o clipa prea tirziu.
- Nu, Arthur, spuse el in receptor.
- Da. As putea. Dar nu stiu inca sigur. Evident, nu tin mortis la ideea asta si n-am sa ma duc daca va exista si alta solutie.

Dar s-ar putea sa trebuiasca. Nu stiu. Cel putin ar insemna sa uit dracului totul. Daca mi-ar da indarat casca, si biroul meu mare si bortos, si dragalasa mea plasa de tintari, poate ca nici n-ar fi...
- Mi-ar placea sa-ti bag niste minte in cap, baiete, asta mi-ar placea, spuse barbatul carunt. Pentru un tip al naibii de - pentru un tip asa zis inteligent - te comporti pur si simplu ca un copil. Si ti-o spun cu toata sinceritatea. Lasi o serie de lucruri mici si neinsemnate s-o ia razna ca un bulgare de zapada, pina ce devin atit de importante in capul tau, incit nu mai esti instare sa...
- Ar fi trebuit s-o parasesc. Stii ? Ar fi trebuit sa termin cu ea inca din vara trecuta, cind intr-adevar o luasera toate razna...intelegi ? Si stii de ce n-am facut-o ? Te intereseaza sa afli de ce n-am facut-o ?
- Arthur. Pentru Dumnezeu. Nu rezolva nimic daca...
-Stai o clipa .Lasa-ma sa-ti spun de ce.Vrei sa stii de ce ? Iti pot spune exact. Pentru ca mi-a fost mila de ea. Asta e purul adevar. Mi-a fost mila de ea.
- Ei bine... nu stiu. Vreau sa zic ca nu e de competenta mea, spuse barbatul cu parul carunt. Dar am totusi impresia ca uiti un lucru - ca Joanie e o femeie matura. Nu stiu, dar am impresia...
- Femeie matura ? Ai inebunit ? E un copil mare, pentru Dumnezeu ! Asculta, sa zicem ca ma barbieresc
- asculta numai - si deodata ea ma striga de la mama dracului tocmai din celalalt capat al apartamentului.
Ma duc sa vad ce s-a intimplat - drept in mijlocul barbieritului, cu clabuc pe toata fata. Stii ce vrea ?
Vrea sa ma intrebe daca si eu sunt de parere ca este inteligenta. Jur pe Dumnezeul meu. E de-a dreptul
patetica. Ma uit la ea cind doarme si stiu ce vorbesc.
- Bine, asta e un lucru pe care tu-l cunosti mai bine

decit... vreau sa zic ca asta nu intra in competenta mea, spuse barbatul carunt.
Problema e insa, naiba s-o ia, ca nu incerci sa faci nimic constructiv ca sa...
- Nu ne potrivim, atita tot. Povestea este cit se poate de simpla. Nu ne potrivim de loc. Stii ce i-ar trebui ei ?
I-ar trebui vreun imbecil mare si tacut, care sa se plimbe din cind in cind peste ea si s-o lase lata... apoi sa se intoarca la ziarul lui. Asta i-ar trebui. Eu sunt mult prea slab pentru ea. Am stiut asta inca inainte de a ne casatori -iti jur c-am stiut. Vreau sa zic ca tu esti un tip destept, nu te-ai insurat niciodata, dar vezi ca uneori, inainte de insuratoare, toti avem cite o presimtire vaga despre cum vor arata lucrurile mai tirziu. Eu n-am luat-o in seama. Mi-am ignorat presimtirile. Sunt slab. Iata povestea mea pe scurt.
- Nu esti slab. Pur si simplu nu-ti pui mintea la contributie, spuse barbatul carunt, luind din mina fetei o tigara proaspat aprinsa.
- Ba da, sunt slab ! Fireste ca sunt slab ! Dracu s-o ia de treaba, dar stii mai bine ca oricare altul daca sunt slab sau nu ! Altminteri nu-ti inchipui c-as fi lasat lucrurile s-o ia .. Aaa, dar ce rost are sa mai discutam ?
Evident ca sunt slab...Isuse, te tin treaz toata noaptea. De ce nu-mi inchizi o data naibii telefonul ?
Vorbesc serios.Inchide-l.
- Nici prin gind nu-mi trece sa-ti inchid telefonul, Arthur. Mi-ar placea sa te ajut pe cit este omeneste posibil, spuse barbatul carunt.
De fapt, tu esti dusmanul tau cel mai...
- Nu ma respecta. Nici macar nu ma iubeste, pentru Dumnezeu. De fapt - in ultima instanta- nici eu n-o mai iubesc. Adica nu stiu. O iubesc si n-o iubesc. Depinde.

Top

E un sentiment care variaza. Isuse ! Ori de cite ori sunt absolut hotarit sa pun piciorul in prag, mergem sa cinam in oras, dintr-un motiv sau altul, si ma intilnesc cu ea si ea vine la mine cu blestematele ei de manusi albe...
nu stiu. Sau incep sa ma gindesc la prima noastra excursie cu masina in New Haven, la jocurile de la Princeton. Am avut o pana de cauciuc de cum am iesit din Parkway, si era al naibii de frig, si ea mi-a tinut lanterna tot timpul, pina ce am terminat de reparat dracia aia... intelegi ? Zau, daca stiu. Sau incep sa ma gindesc - Dumnezeule e de-a dreptul jenant - la poezioara aia timpita pe care i-am trimis-o prima data cind am inceput sa iesim impreuna. "Ah cit esti de frumusica, Ochii verzi si gura mica". Doamne, e de-a dreptul penibil, dar asta imi aduce aminte de ea. Si ochii ei nici macar nu sunt verzi, pentru Dumnezeu - are ochii ca doua afurisite de scoici marine - dar totusi imi aduce aminte de ea. Nu stiu, zau. Ce rost are sa mai vorbim ? Simt ca-mi pierd mintile. Inchide telefonul, ce mai astepti ? Vorbesc serios.
Barbatul carunt isi drese glasul si spuse :
- Nici prin gind nu-mi trece sa-ti inchid telefonul, Arthur. Dar un singur lucru e...
- Mi-a luat odata un costum. Din proprii ei bani. Ti-am povestit ?
- Nu, eu...
- A intrat la Tripler, fara sa stea prea mult pe ginduri, si l-a cumparat. Nici macar nu m-a luat cu ea. Vreau sa zic
ca are citeva trasaturi de caracter al naibii de frumoase. Si lucrul cel mai amuzant e ca nu-mi venea rau. A trebuit doar sa-i mai strimtez putin la mijloc - vreau sa spun pantalonii - si sa iau putin din lungime. Vreau sa spun ca are intr-adevar niste trasaturi frumoase.

Barbatul carunt mai asculta un moment. Apoi se-ntoarse brusc spre fata. Privirea pe care i-o arunca, desi numai in fuga, o lamuri pe deplin asupra celor ce se petreceau la celalalt capat al firului.
- Arthur, te rog asculta-ma. Asta n-o sa-ti ajute la nimic, rosti el in receptor. Dar absolut la nimic. Asa ca asculta.
Ti-o spun cu toata sinceritatea. Vrei sa te dezbraci si sa te viri in pat, ca un baiat cuminte ? Si sa te linistesti ?
Joanie o sa fie acolo probabil in citeva minute. Nu vrei sa te gaseasca in halul asta, nu-i asa ? Blestematii aia de Ellenbogen-i or sa dea buzna impreuna cu ea. Nu vrei ca toata gasca lor sa te gaseasca in halul asta, nu-i asa ?
Asculta o clipa.
- Arthur ? Ma auzi ?
- Doamne, te tin treaz toata noaptea. Tot ce incerc sa fac este sa ..
- Nu ma tii treaz toata noaptea, spuse barbatul carunt. Nici macar nu te gindi la asta. Ti-am spus ca am dormit pina acum vreo 4 ceasuri si vreau serios baiete, sa te ajut, pe cit este omeneste posibil.
Asculta in receptor.
- Arthur ? Mai esti la aparat ?
- Da, sunt aici. Asculta. Pentru ca si asa te-am tinut treaz toata noaptea, n-as putea veni pina la tine sa bem ceva ?
Nu te superi ?
Barbatul cu parul carunt se indrepta brusc din mijloc si-si aseza palma pe crestetul capului, spunind :
- Asculta, vorbesti serios ?
- Da, vreau sa zic daca nu te superi. O sa stau doar citeva minute. As vrea sa ma simt si eu citeva clipe linistit si...
nu mai stiu nici eu. Nu te-ar deranja ?

- Nu, dar cred ca n-ar trebui, Arthur, spuse barbatul cu parul carunt, luindu-si mina de pe crestetul capului. Vreau sa zic ca esti mai mult decit binevenit, dar parerea mea sincera este ca ar trebui sa ramii acasasi sa stai linistit pina ce Joanie o sa-ti intre in casa in pas de vals. Asta-i parerea mea. Dealtfel, tu insuti vrei sa fii acasa cind ea o sa-si faca aparitia in pas de vals. Am dreptate sau nu ?
- Ai. Adica nu stiu. Jur pe Dumnezeul meu ca nu mai stiu nimic.
- Ei bine, eu stiu, spuse barbatul carunt. Asculta de nu vrei sa te viri acum sub plapuma si sa stai linistit si-apoi mai tirziu, daca ai pofta, sa-mi dai telefon ? Vreau sa zic, daca o sa simti nevoia sa vorbesti cu cineva. Si nu te mai framinta atita. Asta-i principalul. M-auzi ?
- Bine.
Barbatul carunt ramase un moment cu receptorul la ureche, apoi il lasa in furca.
-Ce-a zis, il intreba fata imediat.
El isi ridica tigara de pe scrumiera - mai bine zis o alese dintr-o gramada de tigari fumate pina la capat sau numai pina la jumatate. Trase un fum din ea si spuse :
-Vroia sa vina aici ca sa bem ceva impreuna.
- Dumnezeule, si ce i-ai raspuns ? intreba fata.
- Ce-ai auzit, ii raspunse barbatul carunt si o privi in ochi. M-ai auzit foarte bine, nu-i asa ?
Strivi mucul tigarii de scrumiera.
- Ai fost grozav. Pur si simplu fantastic, spuse fata intorcindu-i privirea. Dumnezeule, ma simt ca un ciine !
- Ei bine, spuse barbatul carunt, este o situatie foarte neplacuta. Nu stiu cit de grozav am fost.
- Ba ai fost. Ai fost fantastic. Sunt frinta. Sunt pur si simplu vlaguita. Uita-te la mine.

Barbatul carunt se uita la ea.
- De fapt, e o situatie imposibila, zise el. Vreau sa spun ca intreaga poveste este atit de fantastica, incit nici nu-mi vine...
- Draga, stai putin, rosti fata repede si se apleca inainte. Mi se pare ca ai luat foc. Si ii dadu, cu o miscare scurta si agera a degetelor, un bobirnac salvator pe dosul miinii. Nu era decit niste scrum. Se lasa din nou pe spate. Zau, ai fost admirabil, spuse ea. Dumnezeule, ma simt pur si simplu ca un ciine !
- Pai, este o situatie foarte, foarte neplacuta. Tipul trece evident printr-o...
In clipa aceea telefonul suna pe nesteptate.
Barbatul carunt spuse " Isuse ! ", dar ridica receptorul inainte ca telefonul sa sune a doua oara.
- Alo, spuse el in receptor.
- Lee ? Dormeai ?
- Nu, nu.
- Asculta. Ma gindeam c-o sa te intereseze. Joanie tocmai a dat buzna in casa.
- Ce ?! facu barbatul carunt si se apara cu mina de lumina, desi aceasta ii venea din spate.
- Da, tocmai s-a intors acasa. La vreo zece secunde dupa ce-am terminat de vorbit cu tine. M-am gindit sa te chem la telefon cit sta ea in baie. Asculta, iti multumesc de un milion de ori, Lee. Vorbesc serios - stii la ce ma refer. Nu dormeai, nu-i asa ?
- Nu, nu. Tocmai stateam de...Nu, nu, spuse omul carunt, aparindu-si mai departe ochii de lumina. Si tacu.
- Da. Se pare ca Leona s-a cam afumat si a facut o criza de plins si Bob a rugat-o pe Joanie sa o insoteasca in oras ca sa bea ceva impreuna si sa incerce sa impace lucrurile. Habar n-am. Poate stii tu

mai bine. Foarte complicat. In orice caz, acum este acasa. Cita alergatura inutila. Pe cuvint, cred ca numai afurisitul asta de New York e de vina. Daca totul merge bine, ma gindesc sa ne cautam un coltisor de tara, poate in Connecticut. Nu neaparat prea departe de oras, dar in orice caz destul de departe ca sa putem duce naibii o viata normala. Vreau sa zic ca ea este nebuna dupa flori si alte chestii de-astea. Probabil c-o sa-si iasa din minti de bucurie cind o sa aiba gradinita ei si asa mai departe. Pricepi ce vreau sa spun ? Vreau sa spun ca, exceptindu-te pe tine, pe cine mai cunoastem noi in New York in afara de o sleahta de nevropati ? E firesc ca, mai curind sau mai tirziu, sa se contamineze si o persoana sanatoasa. Intelegi ?
Barbatul carunt nu raspunse. Ochii sai, indaratul genelor, erau inchisi.
- In orice caz o sa-i vorbesc despre asta la noapte. Sau poate miine dimineata. Acum este inca putin ametita.
Vreau sa zic ca, in linii generale, ea e un copil al naibii de bun, si daca mai avem o sansa sa ne refacem viata, am fi
pur si simplu niste imbecili sa nu incercam. Si, pentru ca veni vorba, o sa caut sa pun la punct si chestia aia cu petele de plosnite. Tocmai imi faceam socoteala in mintea mea. Tocmai ma intrebam, Lee. Crezi ca daca m-as duce si as vorbi cu Junior personal, as putea ...
- Arthur, daca nu te superi, ti-as ramine recunoscator...
- Adica, n-as vrea sa crezi ca te-am chemat numai pentru ca sunt ingrijorat din pricina nenorocitei aleia de slujbe. Nici vorba. Vreau sa zic ca, in linii mari, nici nu mi-ar pasa, pentru Dumnezeu. Dar ma gindeam ca daca as putea sa-l impac pe Junior fara prea multa bataie de cap, as fi un mare timpit sa nu...
- Asculta, Arthur, il intrerupse barbatul cu parul carunt, luindu-si mina de la frunte. M-a apucat o durere cumplita de cap, asa dintr-o

data. Nu stiu din ce pricina. Te superi daca punem punct discutiei ? O sa mai vorbim miine dimineata - bine ?
Ramase o clipa ascultind cu receptorul la ureche, apoi inchise telefonul.
Fata ii spuse iarasi ceva, dar el nu raspunse. Lua o tigara aprinsa - tigara fetei - de pe marginea scrumierei si incerca s-o duca la gura, dar ii aluneca printre degete. Fata vru sa-l ajute s- gaseasca inainte de a se arde ceva, dar el ii spuse sa stea linistita, pentru numele lui Dumnezeu, si ea isi retrase mina.