Ioan  Alexandru

 

 

Prima pagina

 

1. Simbolul
2. Lumina lina
Nu sintem umbra, ci parte . . .
Lumina lina, lini lumini
continuare
3. Zborul curat Treptat luminile s-au stins  continuare
. .

Text oferit de : Sorin Corbu ( 1, 2, 3 )

.

.

.

.

.

.

.

.

 

1

Simbolul

 
Nu sintem umbra, ci parte
Intregul e ranit fara de noi
Ulciorului launtrice toarte
Sa poata golul ocroti altoi.

Se implinesc stejarii-n emisfere
Punctul de la care-au inceput
Sfirseste-ncoronarea-n inviere
Radacinile in absolut.

 

2

Lumina lina


Lumina lina, lini lumini
Rasar din codri mari de crini
Lumina lina, cuib de ceara
Scorburi cu miere milenara,
De dincolo de lumi venind
Si niciodata poposind,
Un rasarit ce nu se mai termina
Lina lumina din lumina lina.

Cine te asteapta te iubeste
Iubindu-te nadajduieste,
Ca într-o zi lumina lina
Vei rasari la noi deplina,
Cine primeste sa te creada
Trei oameni vor veni sa-l vada.

Lumina lina,  lini lumini
Rasari din codri mari de crini,
I-atâta noapte si uitare
Si lumile au pierit din zare,
Au mai ramas din veghea lor
Luminile luminilor.

Lumina lina,  lini lumini
Înstrainându-i pe straini,
Lumina lina, nunta leac
Tamduind veac dupa veac,
Cel întristat si saracit
Cel plâns si cel nedreptatit
Si pelerinul însetat,
În vatra ta au înnoptat.
Lumina lina,  leac divin
Încununându-l pe strain,
Deasupra stinsului pamânt
Lumina lina,  Logos sfânt


Top

3

Zborul curat

Treptat luminile s-au stins
Si noaptea rasari fierbinte
Si-am fost din nou rapit si dus
pe aripi tinere si sfinte.

Unde-am ajuns nu cunosteam.
Trecuram dincolo de ape
Si-am pogorât într-un târziu
pe tarmul marilor garoafe.

Fluturi de aur strabateau
plapânda mea alcatuire
Si iar am început sa plâng
lovit de mila si iubire.

Ochi blânzi veneau în jurul meu
cu candele de mir usoare
Si-ncet se închega un imn
Tesut din lacrimi si-ndurare.

Cuvânt nu mai era - sopteau
doar adâncimi fara de nume
cu roua umbrei luminând
curat de dincolo de lume.

4


Top