Robert Cristescu  

In clasa a 12-a, in toamna anului 1998 s-a "trezit"  ministrul de atunci al invatamantuluii (Popescu parca, oricum un PNT-ist din generatia tanara) sa dea un ordin ca  bac-ul din acel an sa se sustina  la 7 materii, fiindca el vrea sa aibe un examen constiincios si corect, bla, bla, bla. Se votase in Parlament o asemenea lege,  insa legea urma sa se aplice doar pentru generatiile care intrau in clasa a 12-a, nu si pentru noi care o incepusem deja. Sa ne imaginam un pic ce-ar fi insemnat pentru mine,  care timp de 3 ani tocisem fizica - anatomie si chimie sa ma apuc intr-a 12-a sa invat de la nivelul de clasa a 9-a toata matematica (algebra + geometrie + trigonometrie !!!). Si as mai fi dat si istorie, dar asta nu era nici un bai, oricum imi placea ca un hobby si o invatasem tot liceul.
Intai au aparut in ziare voci de protest ale unor liceeni - sprijiniti chiar de unii profesori -  impotriva acestei stupide masuri. Situatia a devenit de nesuportat,  fiindca ministrul Popescu nu vroia in  nici un fel sa dea inapoi. Profii nostri ne spuneau sa nu ne amestecam in scandal, pentru ca , de fapt,  noi, lmvistii,  invatam bine si chiar si un bac la 7 materii tot l-am fi trecut cu brio. Insa eu eram foarte foarte nemultumit, ma apucasem sa fac meditatii la matematica ca sa recuperez trei ani de zile ( in paranteza, fie spus, era un chin groaznic, desi ceva matematica stiam).
Intr-o zi de octombrie  98,  liceenii din toata tara au intrat in greva. Dimineata,  cativa dintre noi ne-am dus mai devreme la liceu si am blocat intrarile : nici un elev (nici cei mai tocilari) sa nu intre la ore, ca sa nu luam absente (doar nu era sa treaca absente nemotivate la tot liceul !!!). I-am rugat pe cei mai docili si mai cu frica  sa se duca acasa, dar sa nu insiste sa intre in liceu, fiindca  ca nu o sa-i lasam. Marea majoritate era insa cu noi, si toti  eram gata sa pornim marsul. 
Am  pornit de la liceu  intr-o lunga coloana ; s-a oprit circulatia pe tot B-dul Pache Protopopescu. Am trecut si i-am luat pe cei din Liceul Economic (de langa Foisor), apoi i-am luat si pe cei din Lic. Cosbuc (tot pe B-dul Ferdinand), iar din urma ni s-au alaturat si cei din Liceul  Iulia Hasdeu. 

Intr-o coloana imensa ne-am indreptat catre Piata universitatii, unde era locul de intalnire cu toti liceeni din Bucuresti. Cand am ajuns acolo, toata Piata era ocupata -  nu exagerez (marturie sunt casetele video ale jurnalelor TV cat si pozele din ziarele vremii) -  iar masa uriasa de liceeni bucuresteni striga :" unu, doi, trei, patru /  Bac-ul la patru". Cativa mai glumeam, gandindu-ne la represalii si ziceam " unu , doi, trei, patru / bac-ul cu  Patru !". A urmat ceva, cumva,  ca la revolutie. Am ocupat bulevardele si am marsaluit pe traseul P-ta Universitatii - Min. Invatamantului  - Parlament - Guvern - PRO TV.  La PRO TV, reprezentantii nostri au intrat in emisie directa si au argumentat de ce consideram noi ca decizia ministrului era ilegala. Am stabilit o a doua zi de mars in caz ca  nu ni se facea dreptate. Ziarele vremii si posturile de televiziune au transmis ca eram in jur de 10.000 de liceeni (de clasa a 12-a) in strada. Ne-am plimbat prin tot centrul Capitalei, primind aplauzele si incurajarile unor trecatori sau localnici de la ferestre, desi n-au lipsit uneori si  injuraturile  si apelativele  de genul  "golanilor, pune-ti mana pe carte !" sau "nenorocitilor, sunteti manipulati de Iliescu si de comunistii lui !". Tot timpul coloana LMV-istilor a fost numeroasa si in fruntea manifestatiei, desi cei de la "Industriale" aveau voci mai groase si mai rezistente. Pana la urma,  primul ministru , presedintele senatului Petre Roman, presedintele Romaniei,  prin consilierul sau Zoe Petre,  ne-au dat satisfactie si l-au obligat pe ministru Invatamintului, Popescu, sa respecte legea si sa anuleze ordinul dat. A fost cred singura data,  dupa Revolutia din Decembrie, cind  am simtit ca societatea civila poate duce o actiune indreptatita la bun sfarsit si ca sperantele nu trebuie abandonate. Mai tarziu , insa viata m-a facut mai pesimist. 
Profesorii din liceul nostru n-au pus in acea zi absente in catalog, iar a doua zi ne-au convocat in sala de festivitati sa ne tina niste discursuri de felul ca noi, elevii, am avut dreptate, totusi n-ar fi trebuit sa recurgem la  modelul demonstratiilor studentimii franceze ca sa ne cerem dreptatea.

Liviu Rotman  

Constantin Bangu era una din "figurile" corpului didactic ale liceului.
Preda practica, sau cum el spunea  pretentios: "instruirea practica in productie". Seria mea a cazut intr-o perioada, cind liceul Mihai Viteazu a adoptat un program special de pregatire in uzina, program ce trebuia sa pregateasca lucratori industriali. Se dadea o diploma de "precalificare" dupa trei ani. Fireste, nu am invatat nimic in fond, dar a fost interesant, sa vezi "dinauntru" o mare uzina sa stai de vorba cu muncitorii. Sociologic, am invatat ceva, nu si practic. Asa ca,  o zi pe saptamina eram "ai lui Bangu". Bangu era lipsit de orisice pregatire, desi el ne zicea ca e "doctor inginer" , dar nici el  nu se astepta sa-l credem.
Zvonul public spunea despre el  ca fusese in Securitate, de unde fusese scos pentru "grave greseli". Si a fost pedepsit . . . sa fie profesor la liceul Mihai Viteazul. Daca nu e adevarat, ar putea fi adevarat, cum spuneau romanii.
Prima intilnire cu Bangu : ne-a cerut sa avem halat, basc si . . .caiet studentesc. Era un tip de caiet care lipsea pe atunci, ca multe altele, sau oricum, se gasea foarte greu, drept care Bangu a inceput sa puna  primele note : daca nu ai caiet (majoritatea nu aveam acel caiet ) atunci se scade un punct, dar daca nu ai caiet, atunci inseamna si ca nu e invelit, deci  de scazut inca un punct , si ca nu are nici eticheta, si ca eticheta nu e pusa la locul potrivit, adica "la intersectia diagonalelor", iata deci, inca un punct negativ, dar daca nu s-a scris corect nici numele, iata alt punct in minus, apoi ca nu era  liniat corect. .. si astfel Bangu ajungea la minus 100  sau minus 250 si chiar asa nota in catalog. Drept care, s-a auzit  ca a fost mustrat de directorul liceului.
Bangu ne dicta o serie de prelegeri care erau ,de fapt ,erau citate din diverse enciclopedii. Putea vorbi ore in sir , mai ales cind simtea ca noi nu mai avem rabdare, ne pedepsea dictindu-ne la nesfarsit.  Ne dicta pe puncte: unu, paranteza, punct, etc.
La un moment dat, ne-a spus ca e ziua lui, ca implineste 40 de ani, si ne-a cerut ( a se citi  "obligat") sa-i scriem felicitari pe care. . . ni le dicta chiar el. Dar ne-a pus sa le trimitem prin posta, incit sa trebuiasca sa cheltuim bani pe timbru.
Avea o expresie personala, speciala, pe care  o spunea invariabil atunci cind noi ii ceream cite  ceva , spre exemplu, sa ne dea drumul mai devreme pentru ca avem teza la fizica sau la stiintele naturii. Aceasta  expresie o  repeta aproape la infinit : "Habar n-am, grija nu duc ! " Drept care, intr-o zi  cind ne povestea  foarte emotionat ca era sa fie accidentat in uzina (era adevarat !) si ca ar fi putut  fi grav ranit, colegul nostru Virgil Cutulescu, i-a replicat  promt:  Habar n-am, grija nu duc !
De multe ori ne dadea drumul mai devreme, desi o facea cu mult cinism. Trebuia sa fim pe orice vreme, frig sau ploaie , la 7 dimineata, pe intuneric,  la Uzinele 23 August, unde se ajungea cu un tramvai arhiplin, parca vad si acum tramvaiul 24 cu care traversam jumatate de oras. Noi ajungeam la 7, iar la 7 si 5 aparea Bangu, facea prezenta, ne incolona  si ne spunea: Programul nostru este de 6 ore, de la 7 la 7 si deja un sfert au trecut . . .6 ore. La revedere !
Avea o memorie excelenta,  stia la toti elevii lui, numele, pronumele si initaiala tatalui, de felul - Ionescu V. Alexandru, si isi aducea aminte cu precizie pina si locul in clasa.
O data, in uzina, intr-o pauza, am inceput sa jucam fotbal, cu bucati de gheata. Bangu  s-a infuriat si ne-a subliniat  pe loc pacatul nostru : - "Nu va e rusine, jucati fotbal, in prezenta. . .masinii tovarasului director general ! "
Dupa ce am terminat liceul, am auzit ca Bangu s-a inscris sa urmeze istorie- geografie la Institutul pedagogic de 3 ani. Dar. . .a fost exmatriculat pentru ca a luat o bursa care nu i se cuvenea.  Ulterior a fost totusi iertat incit  preda pe la inceputul anilor 70 istoria la o scoala generala din Drumul Gazarului, Soseaua Giurgiului. Am locuit un timp in acel cartier si il intilneam deseori pe Bangu.
Prezenta lui Bangu, intr-un corp didactic de elita, unde predau un Ratiu, un Grigorian sau un Vicol, era semnul unor timpuri anormale.

Ioan Baru 

L-am avut diriginte si profesor de Romana pe 'Nea Costica' (Constantin Marinescu) din 1973 pina in 1977. Era un domn. Era neconventional  si nu ii pasa ce spune in clasa. Una dintre lectiile care mi-a ramas in minte pina in ziua de azi a fost a doua zi dupa ce Adrian Paunescu a publicat o poezie de vreo 100 de strofe in Scinteia in care il pupa in c.. pe Ceausescu. Comentariul lui a fost ca 'noi toti impreuna, putem sa scriem o poezie mai buna, dupa ce bem citeva beri!'.
Dupa ce a terminat cu clasa noastra in 1977, s-a pensionat. Nu sint sigur daca s-s pensionat findca am fost prea nebuni sau am fost ce-a mai buna clasa pe care care a avut-o si n-a vrut sa fie deziluzonat.