Povesti (poate)  adevarate

Prima pagina

si

Textele

Nasa Reta

                                                                         culeasa de pe Colegi.ro

O aveam la istorie pe madam S..., zisa si nasa Reta, un pitoresc amestec de prostie si senilitate (saraca!). Obisnuia sa scoata la 'lectie' un grup de 3-4 elevi, pe care ii chestiona pe rand. Odata, la istoria Romaniei, aveam Mihai Viteazul (fatalitate !); ii vine randul unui coleg sa vorbeasca despre batalia de la Calugareni si era tufa. Omul nu se intimideaza insa, si incepe cu aplomb epic:"Si Mihai Viteazul a luat barda in mana stanga, ca era stangaci, si s-a aruncat in batalie. Lupta parea pierduta. Dar in acel moment au intervenit capitanii Coman si Carabageac... turcii au intrat in panica si au inceput sa fuga".
Merita sa fi vazut fata bietei nasa Reta. De la o expresie initiala de incantare in fata epicului nud, a virat repede la atitudinea didactica olimpiana: "mai baiete, lasa amanuntele astea, ca nu sunt in carte si nici eu nu vi le cer "(dar se vedea ca nu i-a displacut). Inutil sa spun ca respectivii 'capitani' erau, in realitate, niste fotbalisti oarecum notorii la sfarsitul anilor '70, iar singurul loc unde ar fi putut sa aiba demnitatea asta ar fi fost la sfarsit de saptamana, pe stadion.

Acasa bolnava

Carmen Petre

Vlad Bortnovski

Difuzorul din clasa

Se pare ca elevii isi vorbeau si la o anumita ora priveau toti spre difuzorul de pe perete. Turianu (Alexandru Turianu- profesor de istorie) neauzind, intrerupea lectia crezind ca se anunta ceva de la directie prin statia de difuzare.
La fel, la teza se vorbea tare dar fara sa misti buzele ca sa te prinda. . .

Top

Catalin Branescu

Terminatorul dudului

Ion Avram-"Maestro" de Practica, terminatorul dudului

L-am avut la practica clasa a noua si a zecea si cred ca niciodata in viata mea nu am fost pus in fata unor situatii mai hilare. Sa incep cu localizarea atelierului de practica, intr-un cotlon prafuit cu acces din curtea interioara spre Matei Voievod. Stimatul meu ex-profesor in afara marii pasiuni pentru miezurile de turnatorie pe care ni le verifica constincios la fiecare sfirsit de trimestru avea o mare "iubire" pentrul dudul situat chiar in fata atelierului de practica. Motivul nemarturisit era ca Oltcitul personal nu putea fi parcat decit sub dud, iar vopseaua de super calitate era atacata de mirsavele dude care respectau din pacate legea lui "Nui ton". De aici s-a pornit razboiul si marea razbunare, s-a inceput cu deversarea negrelor uleiuri din masinile din atelier, sacurile noastre neregulamentare erau arse tot la radacina dudului, care tot nu vroia nemernicul sa-si dea duhul. In final, intr-o zi, ne-a reunit toata clasa cu o drujba in mina aratindu-ne citeva craci neinmugurite ale dudului si punindu-ne sa semnam ca buruiana e moarta si ca trebuie taiata ca umbreste atelierul. Am semnat, ce sa facem ...,iar jupinul a taiat dudul nu inainte sa ne faca un curs de protectia muncii. Singura problema a fost ca nevolnicul dud nu a cazut conform planificarii facute iar , intr-o ultima rasvicnire a picat peste gardul si cocina vecinului omorind porcii oamenilor ...
Ne-am revazut peste ani de zile dinsul fiind un simplu pensionar la coada la covrigi la Iancului si posesor al aceluiasi Oltcit. 

Top

redactia nu-si asuma nici-o raspundere pentru textele culese.

Primim texte la 

Nasa Reta Colegi.ro